Monthly Archives

September 2015

rabdare
About Life

Ce-o fi și cu răbdarea asta?

Răbdare. Răbdare. Răbdare

Ai nevoie de ea peste tot. Ce-o fi la ea așa important?

E la fel de prețuită ca un bună ziua, te rog, mulțumesc. Și e necesar s-o iei cu tine peste tot. Fie că ești la muncă de o lună, de trei sau de-un an, fie că ești la școală, la facultate, într-o relație, în vacanță sau în oraș cu prietenii, mereu există ceva pentru care trebuie să ai răbdare. Iar în acest caz, bunurilor materiale nu li se oferă exclusivitate. Sunt și ele adăugate pe o listă, însă în rangul superior se regăsesc încrederea, cunoașterea, recunoașterea, aprecierea, prietenia și de ce nu, iubirea.

Ai și tu notat pe listuța ta, ce vrei să primești din partea celorlalți sau ce vrei să obții în viața personală și profesională. În ce direcție s-o iei, cum să ajungi să fii atotcunoscător și alte ofuri.

Iar la sfârșit de săptămână/ lună, când tragi linie la tot… îți zici: Dar am avut răbdare până acum. Cât mai trebuie să aștept? Și realizezi că ești exact în situația “răbdătorilor” din imaginile de mai jos:

cu si despre rabdare

despre rabdare

vreau rabdare acum

 

sd

ganduri despre tine, mama
About Life

Gânduri de seară, către tine mamă

Azi a plouat iar. Îmi era dor de mirosul ploii, de liniștea care se așterne odată cu venirea ei. A fost o duminică perfectă pentru a o petrece în familie. Deși stau relativ aproape de locuința mamei, o văd cel mai des de două ori pe săptămână. Mi se pare că activitățile din viața cotidiană ne lasă din ce în ce mai puțin timp de petrecut în familie. Și cu fiecare săptămână ce trece, dragostea mamei e parcă tot mai mare. Îmi place să o văd veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, optimistă, îndrăgostită. Și a trecut prin atâtea… Îmi aduc aminte că de multe ori am condamnat-o, am judecat-o pentru acțiunile ei, fără să mă gândesc că ea știe cel mai bine ce face și că o face spre binele meu și al fratelui meu. Ca orice mamă grijulie, de altfel. Oohh, și ce dor mi-era de îmbrățișările ei! De fiecare dată își strânge strâmt copilul la piept. Am crescut, dar în brațele ei sunt tot copilul mamei, căruia îi place să se alinte și care nu se ferește deloc să se copilărească. Bomboane gumate, jeleuri, ciocolată de casă, prăjituri, fiecare duminică devine mai dulce, deoarece mama se asigură că nu îi vor lipsi capsulele de energie, copilașului ei drag. Mă cuprinde iar și iar cu îmbrățișările ei calde, se uită la mine cu ochii ei blânzi și-mi spune “Acum ești femeie. Te rog nu te mai copilări atât.” Eu îi zâmbesc, îi confirm spusele, și-n timp ce mă adâncesc în prinsoarea ei, îi șoptesc la ureche “Știu. Doar că uneori mă satur să fiu tot adult…”.

sd