Monthly Archives

June 2016

sweet dreams
About Life

Sweet Dreams – balsam pentru suflet

“Trăiesc cu convingerea că oricine la un moment dat, când are nevoie de ajutor, se poate sprijini în muzică.”

Are 14 ani și de curând a fost admisă la unul dintre cele mai prestigioase licee de muzică din lume – Saffron Centre of Young Musicians, din Londra. De anul viitor, va fii singura româncă, elevă a acestui liceu, cu bursă întreagă, pe o perioadă de 4 ani, aceasta fiind încununarea talentului său de a transmite celor din jur „un balsam pentru suflet”.

Am cunsocut-o Crăciunul trecut, la Centrul de Autism Transilvania, unde am ales să îmi petrec câteva ore, împreună cu câțiva blitzeri.

Am pictat globuri, am confecționat felicitări, am scris și desenat scrisori, am împodobit bradul, într-o atmosferă caldă, plină de copii voioși și frumoși care ne-au reamintit de copilărie și de bucuria de a oferi afecțiune, iubire și ajutor necondiționat.

La un moment dat, s-a apropiat de mine un copil cu o energie pozitivă molipsitoare, cu un simț al umorului dezvoltat și foarte inteligent pentru vârsta-i firavă. De aceste ultime două calități mi-am dat seama datorită subiectelor de discuții abordate ulterior, după ce am făcut cunoștință. Ne-am împrietenit repede… Am început să dăm tonul colindelor și m-a rugat să o acompaniez cu vocea, deoarece vrea să ne cânte la pian, o compoziție proprie. Nu era novice la acest capitol, însă de fieacare dată are emoții, după cum tocmai ea mi-a precizat… S-a așezat pe scaun, și-a pregătit partitura, m-a privit în ochi, a tras o gură mare de aer menită să-i dea curaj și și-a așezat degetele-i mici pe clapele pianului.

În acel moment, valul de încredere și putere s-a năpustit asupra ei, degetele au început să-i fugă  printre clape cu o viteză nemaîntâlnită, de parcă pluteau, iar sunetul acestora răsuna puternic precum un concert de pian acompaniat de un întreg ansamblu instrumental… Nu era o orchestră, era doar un pian și o fată talentată, înconjurată de noi, cei mari care ne-am făcut mici la văzul și auzul minunăției.

A cântat dumnezeiește!

Am aplaudat-o în forță, forță care a reușit să evadeze printre pielea de găină, cuprinsă de un complet arsenal de emoții. “Mulțumesc”, a spus cu o voce grațioasă Mara. Dar noi eram încă fermecați de talentul ei…

La vârsta de 2 ani a fost diagnosticată cu autism infantil. Ulterior, acesta s-a transformat în sindrom Asperger, o afecțiune din sfera autismului despre care puteți citi mai multe aici.

De mică, Mara a ales ca formă de comunicare muzica. Felicitări părinților care au încurajat-o să pornească pe acest drum și i-au cumpărat o pianină electrică. Fericirea i se citea în ochi când povestea de amintirea acelei zile, în care a primit în dar pianina electrică. Parcă o și vedeam deschizând cadoul…

Muzica a ajutat-o pe Mara să se vindece și acesta este motivul pentru care crede cu tărie că “oricine are nevoie de ajutor, se poate sprijini în muzică.” Sweet dreams :) La vârsta de doar 9 ani, Mara a câștigat locul I la Concursul Național de Compoziție, categoria claselor I – IV, cu prima sa compoziție intitulată „Marșul soldaților de plumb”.

Aceasta e doar una din istorisirile făcute de Mara, în ziua aceea de vineri…

Mara, a fost o onoare să te cunosc pe tine și pe colegii tăi de la Centru. Sunteți un exemplu de voință, de putere, de energie, de viață – pentru noi toți!

“Noi oamenii ar trebui să ne vindecăm și nu copiii cu autism!”

Finalistă la Românii au Talent, Mara a încântat cu talentul ei, iar mai jos este una dintre piesele compuse de ea – Sweet Dreams, pe care Andra a ales să o “ecranizeze”:

sd

music energy (+clipping path, xxl)
About Life

Înregistrare, analiză, răbdare

Prima înregistrare, a doua înregistrare, a treia…

Începutul poveștii are legătură cu faptul că prietenul meu este programator și în prezent lucrează la o aplicație pentru autiști, pentru care avea nevoie de înregistrări cu o voce feminină. Așadar m-a rugat să-l ajut și eu încântată (să-i fiu de ajutor și ce-i drept îmi place și să mă aud vorbind :)) ) am acceptat rapid. Credeam că va fi floare la ureche și că toată “munca” va dura câteva minute. Nu a fost chiar așa…

În prima înregistrare se aude respirația, a doua înregistrare se termină brusc, în a treia nu e bună intonația. Și ideea era să fac înregistrări care să nu necesite editare. Ok… După multe înregistrări am terminat! Doar că am folosit o aplicație pe telefon care nu mi-a permis să descarc înregistrările, așadar a fost necesar să o iau de la capăt.

Acum că am terminat, efectiv mă dor mușchii feței! Știi setimentul acela când nu ești în “culmea fericirii” și primeși un telefon la care trebuie să răspunzi cu mult entuziasm și cu zâmbetul până la urechi? Și nu e vorba de ipocrizie aici, ci de a nu transmite starea ta mai puțin plăcută și altora. Așa mi s-a întâmplat și mie acum. De la atâtea duble, de la un moment dat mi-a pierit cheful, dar a trebuit să continui. Și nu degeaba se spune că e foarte important să zâmbim atunci când vorbim la telefon sau când vrem să înregistrăm un mesaj deoarece energia pe care o transmitem are puterea de a schimba starea de spirit a interlocutorului sau chiar ziua întreagă. Iar mie îmi place să transmit energie pozitivă și bănuiesc că și ție la fel. :)

Care-i învățătura/ideea (numește-o cum vrei) cu care am rămas eu în urma “simplei acțiuni făcute” și cu care vreau să rămâi și tu în urma povestioarei mele? Faptul că trebuie să avem răbdare pentru orice lucru care vrem să ne iasă bine. Acesta nu poate fi perfect de la început!

Am scris la un moment dat și un articol despre răbdare, în care am făcut “haz de necaz” (articolul îl găsești aici) . L-am scris într-un moment în care toată lumea îmi spunea să am răbdare cu mine, cu realizările pe care vreau să le am… Și acum mi-am adus aminte iar că cele două citate, clișeice de altfel, spun un mare adevăr: repetiția e mama învățării și nimeni nu s-a născut învățat. Ai răbdare când vrei să realizezi ceva și acordă importanță oricărui lucru mic pe care-l faci, deoarece nu doar din realizări mărețe avem de învățat, ci și din acțiuni mici (la fel cum învățăm și de la copii, nu doar de la adulți).

Acestea fiind spuse, îți las mai jos câteva înregistrări cu care m-am jucat eu, care par foarte simple de făcut, de altfel:

Între timp, mă pregătesc pentru mâine, deoarece voi fi prezentă la #scoalaflanco, despre care a scris și Chinezu aici (care de altfel va fi unul dintre oamenii pe care abia aștept să-i întâlnesc face to face). Abia aștept să aud povești despre cum să spun povești și poate învăț și cum să-mi structurez mai bine articolele și să nu mai sar de la o idee la alta (cum obișnuiesc de multe ori).

Mă bucur să ne auzim din nou! :)

 

Noapte bună,

sd