Daiana
About Life

24 de ore

24 de ore de Florin Roşoga. Am primit această carte chiar de la Florin, acum câteva luni bune. I-am mulțmumit am răsfoit-o puțin și din cauza evenimentelor în care eram implicată în perioada respectivă nu mi-am făcut timp să citesc pagină cu pagină, să stau să o diger. Ironia e chiar faptul că eu am primit această carte, chiar când mă aflam într-o perioadă mai mereu în criză de timp. Cartea putea să-mi ofere soluții la rezolvarea problemei respective și eu doar am răsfoit-o.
Mi-a luat ceva timp să o iau în mână, să o răsfoiesc încet, să-mi iau notițe, să pun teoria în aplicare. Sper că ție nu-ți va lua atât de mult timp.

Ți-o recomand pentru că e ușor de citit și dă rezultate. Dacă nu mă crezi pe mine, poate ai încredere mai mare în fondatorii de business-uri de succes care au recomandat-o la rândul lor.

11173485_878573062202732_1607800285_n

11095204_878573065536065_180321994_n

testimonial carte 24 de ore

După cum spune Florin în carte ”Cât timp aveau zilnic Albert Einstein, Walt Disney, Mihail Kogălniceanu sau Simona Halep? Aceleași 24 de ore. Nici mai mult, nici mai puțin. Modul în care este folosit timpul, aici este o cu totul altă poveste, pentru că diferă de la un om la altul. Unii oameni rămân blocați în capcana timpului insuficient. Își asumă angajamentele altora, nu știu să refuze, se implică în proiecte care nu le aduc împlinire etc.” Soluții există! Le găsești dacă răsfoiești cartea.

Pe mine m-a ajutat atât de mult, încât m-am hotărât că merită să scriu și un articol despre ea. Ți-o recomand. Mi-ar plăcea să-mi zici ulterior că ai citit-o și că te-a ajutat.

Poate îmi vei zice că tu te poți motiva și singur să faci un lucru atunci când ai la bază o idee solidă, un motiv pentru care să lupți. Așa credeam și eu. Dar la un moment dat toată automotivația, încântarea, tot entuziasmul pe care îl ai atunci când începi un proiect nou se transformă încet într-o ”semidepresie” din cauza nisipurilor mișcătoare pe care începi să te afli, din cauza necunoscutului, din cauză că odată cu un nou început nu mai ești în control absolut și începi să realizezi că ”acest nou” de care te-ai apucat este mai greu de gestionat și implică mult mai multe decât te-ai fi gândit înainte. Și atunci ai nevoie de cineva sau ceva care să-ți zică că atunci ”când vine vorba de proiecte mari, (…) pașii mici sunt de preferat. Pentru a construi ceva durabil, pe termen lung, planifică pași mici și deși. Secretul nu este să sari mult, ci să fii consecvent, făcând un pas după altul.”

Am nevoie să-mi (re)amintească deseori cineva acest lucru, deoarece sunt zile în care simt că mă prăbușesc mental. Și după cum aminteam mai sus, nu vreau să cad într-o depresie urâtă. Cred că nici cei dragi mie nu vor să mi se întâmple asta. Până la urmă pentru ce? Pentru că mi-e frică de noutate? De când sunt mică știu că atunci când apare o frică în viața mea e necesar să o înfrunt. La fel fac și acum. De fiecare dată. Numai așa ajungi la succes. Și ca să-l citez pe Florin ”o viață împlinită înseamnă în bună măsură să facem ceea ce contează petru noi și să găsim un echilibru între muncă pe de o parte, respectiv noi înșine pe de altă parte. Iar pe parcurs să facem astfel ca munca și noi înșine să nu fie două categorii diferite ale vieții noastre, ci una singură în care cele două se îmbină. Să facem ceea ce ne place și să ne placă ceea ce facem.” Vezi și articolele mele scrise pe ”relativ” această temă: Nu vorbi despre fericire. Trăiește-o! și Cardiograma fericirii. Expertize eronate.

24 de ore aș rezuma-o la sfaturi, soluții, întâmplări, recomandări, povestioare cu tâlc (una dintre preferatele mele este cea cu vânătorii de maimuțe din Africa – tehnica lor de a captura animalele).

De multe ori am tendința să mă stresez mult prea mult pentru o anumită situație. Dar problema nu este că mă stresez, problema e că din cauza acestui stres nu mă apuc să fac efectiv acel ceva sau nu îi acord destul timp (pentru că mare parte din timp sunt stresată pentru faptul că n-am destul timp să-l fac cum trebuie). A daa… și se mai întâmplă să vreau și rezultate peste noapte. Dumnezeule! Dar cum ar fi posibil așa ceva?!

Problema mea este că văd lucrurile prea ca și cum ”ar fi sfârșitul lumii”. Nu știu dacă mi-e frică de eșec sau de succes (este și asta o frică), dar știu că ar trebui să-mi intre în cap că ”uneori ai succes din prima încercare, alteori ai nevoie de încercări și teste suplimentare. Acordezi, corectezi și treci la un nou test.” Orice aș face, nu e sfârșitul lumii și exersând voi învăța să fac mai bine acel ceva care mi-a dat bătăi de cap. Tu cum reacționezi în astfel de situații? (Este de ajuns să-ți pui întrebarea și să-ți răspunzi tu singur(ă) la ea.) Dacă te-ai aflat în situații de genul celei amintite mai sus, găsești soluții în această carte.

24 de ore pentru mine nu este doar o carte care m-a ajutat să-mi (re)structurez modul în care lucrez. E cartea pe care acum o răsfoiesc atunci când simt că mă aflu în pericolul de a cădea într-una din capcanele minții, în capcanele obstacolelor, în capcana timpului.

Este cartea care-mi întărește un citat pe care îl am eu scris din anul întâi de facultate pe un post-it lipit pe dulap și pe care îl privesc zilnic ”Inspirația trebuie să te găsească lucrând.” E o carte despre eșecuri și reușite. Una a istoriilor marilor inventatori și oameni de succes ai lumii: de la Edison, Einstein, Walt Disney, Simona Halep.

Dar, ca orice carte citită, dacă nu aplici ceea ce ai învățat te învârți în jurul cozii (ca să nu zic că e inutilă).

După ce aplici și-ți bifezi obiectivele, adu-ți aminte că viața e mai mult decât atât.

Cu prietenie,

sd

Previous Post Next Post

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Iris June 28, 2015 at 1:39 pm

    ar fi dragut sa scrii un articol cu “morning routine-ul “tau

    • Reply Daiana Sauca June 30, 2015 at 9:45 pm

      Iris, mulțumesc pentru sugestie. O să mă gândesc să scriu și un post despre asta. De asemenea, promit să încep să scriu mai des. :)

    Leave a Reply to Iris Cancel Reply