daianablogPhoto
Personal projects

Aleg să vorbesc frumos

Azi am avut o zi plină şi interesantă. Mă bucur că în sfârșit am reușit să reîncep colaborarea cu Şcoala Horea, din Cluj-Napoca, cu care voi demara o serie de proiecte de suflet (cum îmi place mie să le numesc). Mai exact, ce mi-am propus să fac cu elevii de acolo, sunt diverse proiecte pe diferite teme care să-i ajute pe tineri să-şi descopere adevăratul potențial şi să-i motiveze în dezvoltarea lor personală şi ulterior, profesională. Azi am fost la clasa a V-a, clasa fratelui meu şi am lucrat cu ei pe identificarea emoțiilor negative în corp şi pe modul în care aceste emoții necesită a fi gestionte, pentru a evita conflictele. Dar înainte să vă spun mai multe despre acest proiect, vreau să vă povestesc cum a început totul. Asta aşa, ca să scot în evidență faptul că facultatea, cu bune şi rele are rolul ei – un rol necesar; şi ca să răspund la întrebarea unui prieten în ceea ce priveşte facultatea, idee e următoarea: nu contează ce facultate urmezi, contează ce faci tu în timpul facultăţii şi ce vrei tu să devii. Dacă tu eşti foarte bun în domeniul ales, dornic să evoluezi, pasionat de munca ta, atunci o să ajungi departe, dacă nu… indiferent de facultatea pe care o alegi, e degeaba. (Dar despre facultate, voi vorbi într-un articol ulterior.)

Revenind, ziceam că vreau să vă povestesc cum am început să colaborez cu şcoala Horea. Acum doi ani, trebuia să fac pentru o materie de la facultate, o campanie socială. Fratele meu fiind pe atunci clasa a treia la şcoala mai sus menționată, m-am gândit că ar fi o oportunitate bună de a-mi petrece mai mult timp cu el şi printre copii (iubesc copiii, îmi place să-i ascult, să le vorbesc, să le predau) şi astfel, împreună cu două prietene, colege de facultate, Simona şi Alina am conceput o întreagă capodoperă, zic eu. De ce? Pentru că “mica noastră campanie socială” a avut impact şi ne-am atins obiectivele! Aleg să vorbesc frumos a avut ca scop conştientizarea efectelor negative ale violenţei verbale şi combaterea acesteia. Sau, în termenii elevilor, scopul a fost sa reuşim să-i facem pe aceştia să conştientizeze cât de mult rău îşi fac lor şi celor din jur, folosind un limbaj agresiv (şi mare mi-a fost mirarea când am observat ce limbaj bogat pot avea nişte copii de clasa a III-a). Cum am observat acest lucru? Cu ajutorul cutiuţei “plantate” în clasa lor – Lasă-mi mie cuvintele urâte în care ei puneau bileţele cu “frustrările” lor de moment. Mai exact, dacă un coleg sau oricine altcineva îi agresa verbal sau îi lovea, în loc să se manifeste la fel, i-am încurajat să se descarce scriind pe un bilet cuvintele ce aveau să îi fie adresate agresorului şi astfel lanţul se rupea.

După două luni, pe parcursul cărora mergeam de două ori pe săptămană la clasa respectivă, în urma unei discuţii cu învăţătoarea şi directoarea ne-am dat seama că se diminuaseră cazurile de violenţă verbală şi corporală. Directoarea şcolii, psiholog, o doamnă extrem de draguţă cu care chiar îmi face o deosebită plăcere să vorbesc de fiecare dată şi de la care, cu siguranţă am ce învăţa, mi-a propus o colaborare de lungă durată. Din păcate însă, prinsă atunci în multe alte proiecte personale şi profesionale n-am putut să continui. Nu am refuzat-o, doar că nu aveam timpul necesar. Şi de atunci tot mi-am promis mie în primul rând că o să reiau seria de proiecte. Şi pentru copii, şi pentru mine, şi pentru şcoală şi pentru doamna directoare, care v-am zis că m-a impresionat. Ce mi-a plăcut la ea? Faptul că e deschisă, e prietenoasă, ascultătoare, înţelegătoare, răbdătoare, uşa ei e mereu deschisă pentru oricine şi nu în ultimul rând, pentru că îşi  iubeşte elevii şi îşi doreşte să facă multe proiecte pentru ca ei să se dezvolte. Pentru că ştie să vadă latura pozitivă din lucruri şi calităţile din oameni. Pentru că îi vede pe copii ca fiind frumoşi, energici, cu idei măreţe, dar care au nevoie de cineva care să-i îndrume şi să-şi dedice voluntar timpul, cauzei lor.

Aici puteţi interveni şi voi. Zilele următoare vă spun ce proiect nou am început azi şi planurile măreţe de viitor, pe care le am cu elevii claselor III – VII. Voi avea nevoie de ajutor! Dacă-ţi place să te implici în astfel de proiecte şi îţi place să lucrezi cu elevi, te rog să mă contactezi şi-ţi voi spune cu ce m-ai putea ajuta. Presimt că vom deveni prieteni! Abia aştept!

Aminteşte-ţi să fii bun în fiecare zi,

sd

Previous Post Next Post

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Gloria February 20, 2015 at 7:46 pm

    Daiana,

    Ce idei frumoase ai! Iti doresc mult succes in proiectele pe care le nutresti!
    You’re just great :)

  • Leave a Reply