12
About Life

Bariera de convingeri sau CUM să dresezi un elefant

Ai observant că de multe ori ne batem de propriile convingeri atunci când vrem să realizăm ceva? Vezi oameni în jurul tău care au reuşit să se împlinească pe plan profesional şi personal şi tu te întrebi “Eu oare de ce nu pot fi ca ei?” Întrebarea în sine, din start are tentă negativă care ascunde în spate convingeri sau temeri de-ale noastre pe care e necesar să le schimbăm. Întrebarea e “Pot să fiu ca ei? Cum şi ce trebuie să fac?” După ce îţi scrii pe o foaie exact ce vrei să faci cu viaţa ta, să-ţi scrii planurile de viitor pe termen scurt şi pe termen lung şi după ce începi efectiv să lucrezi în favoarea menirii tale, vei observa că lucrurile se vor aşeza în jurul tău şi ţi se vor clădi în faţă nişte scări pe care odată ce începi să le urci, nici nu realizezi cât de repede poţi avansa. Te uiţi în urmă şi-ţi dai seama că dacă acum două săptămâni ceva ţi se părea imposibil, acum ţi se pare doar ceva.

Mai jos găseşti o lectură bună pe această temă, o concluzie regăsită în cartea Abilităţi de comunicare de Allan & Barbara Pease:

Aţi observat vreodată cum sunt legaţi elefanţii de circ cu un lanţ uşor de un piron înfipt în pământ? Un elefant tânăr ar smulge cu uşurinţă pironul sau ar rupe lanţul, dar elefanţii maturi nu încearcă să fugă. De ce oare? Când sunt mici, puii de elefanţi sunt ţinuţi legaţi câteva ore în fiecare zi cu un lanţ solid înfăşurat în jurul unui picior şi cu celălalt legat de un bloc mare de beton. Oricât ar trage şi s-ar smuci, oricât ar stânci şi ar urla, nu se pot elibera. Pe măsură ce cresc, învaţă că, oricât de mult ar încerca, este imposibil să se elibereze din lanţ. În cele din urmă renunţă. Au devenit condiţionaţi mental să creadă că atunci când un lanţ este înfăşurat în jurul piciorului lor şi legat este imposibil să fugă, oricât de slab ar fi lanţul sau oricum ar fi ancorat. Dacă li se ataşează un lanţ, nu mai au scăpare.

Din ziua în care ne naştem şi noi suntem condiţionaţi de educatorii noştri. În afară de instinctele înnăscute, apărem pe lume fără nicio cunoştinţă şi tot ce facem sau gândim este rezultatul condiţionării de către „educatori” – părinţii, fraţii, prietenii, profesorii noştri, reclamele şi televiziunea. În general, condiţionarea este subtilă şi repetitivă şi ni se insinuează în subconştient, unde este înmagazinată pentru ca mai târziu, în viaţă, să luăm decizii conform ei. Deşi o parte a acestei condiţionări este menită să ne ferească de pericole, o mare parte a ei ne opreşte dezvoltarea individuală. Ajungem să fim legaţi cu lanţuri mentale şi emoţionale.

Părinţii ne spun: „Copiii trebuie văzuţi şi nu auziţi.”

Profesorii ne spun: „Vorbiţi numai când vi se vorbeşte.”

Prietenii ne spun: „Nu renunţa niciodată la o slujbă sigură.”

Societatea spune: „Plătiţi-vă datoriile şi puneţi bani de o parte pentru bătrâneţe.”

Mass-media ne spune că nu suntem suficient de buni. Ca să fim fericiţi trebuie să fim slabi, să avem pielea, părul şi dinţii perfecţi şi să mirosim frumos.

Avertismentele lor sunt subtile şi repetitive, iar cu timpul devin o parte a sistemului nostru de convingeri. Pe măsură ce ne maturizăm parcurgând cea mai abruptă curbă de instruire din viaţa noastră, ni se spune permanent mai degrabă ce nu putem decât ce putem face.

Aşa cum elefantul este condiţionat să creadă că nu poate fugi, noi putem deveni uşor oameni „care nu pot face”, fiind îndepărtaţi de succes de condiţionarea negativă repetitivă.

Din această povestioară am extras faptul că e important ca noi să lucrăm cu sinele nostru, să învăţăm să ne cunoaştem, să ne iubim, să ne respectăm. Pentru că dacă noi pe noi ne iubim şi ne respectăm atunci putem transmite aceste valori şi celorlalţi, în mod natural.

Şi să nu uităm să lucrăm cu convingerile noastre, să prindem curaj, să credem în noi şi să luptăm pentru visele noastre. Pentru că dacă noi nu luptăm pentru ele, nimeni nu o va face în locul nostru! E atât de frumos să visezi! Dar e şi mai frumos când observi că te apropri pe zi ce trece mai mult de îndeplinirea visului tău! Aminteşte-ţi să lucrezi în fiecare zi cu el şi să îl clădeşti sănătos!

Iar seara, când ne punem în pat, să ne gândim la ziua care tocmai a trecut, să zâmbim cu mândrie că am reuşit să ne învingem încă o temere, să trecem peste încă un obstacol, să ne mai schimbăm o convingere şi să ne demonstrăm nouă înşine că putem şi că suntem capabili să ne asumăm.

Adu-ţi aminte că prietenul tău cel mai bun eşti chiar tu! Şi nimeni nu-ţi stă în calea drumului tău, decât TU!

Urmează-ţi propriul vis, nu al altuia,

sd

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply