Browsing Category

About Life

sweet dreams
About Life

Sweet Dreams – balsam pentru suflet

“Trăiesc cu convingerea că oricine la un moment dat, când are nevoie de ajutor, se poate sprijini în muzică.”

Are 14 ani și de curând a fost admisă la unul dintre cele mai prestigioase licee de muzică din lume – Saffron Centre of Young Musicians, din Londra. De anul viitor, va fii singura româncă, elevă a acestui liceu, cu bursă întreagă, pe o perioadă de 4 ani, aceasta fiind încununarea talentului său de a transmite celor din jur „un balsam pentru suflet”.

Am cunsocut-o Crăciunul trecut, la Centrul de Autism Transilvania, unde am ales să îmi petrec câteva ore, împreună cu câțiva blitzeri.

Am pictat globuri, am confecționat felicitări, am scris și desenat scrisori, am împodobit bradul, într-o atmosferă caldă, plină de copii voioși și frumoși care ne-au reamintit de copilărie și de bucuria de a oferi afecțiune, iubire și ajutor necondiționat.

La un moment dat, s-a apropiat de mine un copil cu o energie pozitivă molipsitoare, cu un simț al umorului dezvoltat și foarte inteligent pentru vârsta-i firavă. De aceste ultime două calități mi-am dat seama datorită subiectelor de discuții abordate ulterior, după ce am făcut cunoștință. Ne-am împrietenit repede… Am început să dăm tonul colindelor și m-a rugat să o acompaniez cu vocea, deoarece vrea să ne cânte la pian, o compoziție proprie. Nu era novice la acest capitol, însă de fieacare dată are emoții, după cum tocmai ea mi-a precizat… S-a așezat pe scaun, și-a pregătit partitura, m-a privit în ochi, a tras o gură mare de aer menită să-i dea curaj și și-a așezat degetele-i mici pe clapele pianului.

În acel moment, valul de încredere și putere s-a năpustit asupra ei, degetele au început să-i fugă  printre clape cu o viteză nemaîntâlnită, de parcă pluteau, iar sunetul acestora răsuna puternic precum un concert de pian acompaniat de un întreg ansamblu instrumental… Nu era o orchestră, era doar un pian și o fată talentată, înconjurată de noi, cei mari care ne-am făcut mici la văzul și auzul minunăției.

A cântat dumnezeiește!

Am aplaudat-o în forță, forță care a reușit să evadeze printre pielea de găină, cuprinsă de un complet arsenal de emoții. “Mulțumesc”, a spus cu o voce grațioasă Mara. Dar noi eram încă fermecați de talentul ei…

La vârsta de 2 ani a fost diagnosticată cu autism infantil. Ulterior, acesta s-a transformat în sindrom Asperger, o afecțiune din sfera autismului despre care puteți citi mai multe aici.

De mică, Mara a ales ca formă de comunicare muzica. Felicitări părinților care au încurajat-o să pornească pe acest drum și i-au cumpărat o pianină electrică. Fericirea i se citea în ochi când povestea de amintirea acelei zile, în care a primit în dar pianina electrică. Parcă o și vedeam deschizând cadoul…

Muzica a ajutat-o pe Mara să se vindece și acesta este motivul pentru care crede cu tărie că “oricine are nevoie de ajutor, se poate sprijini în muzică.” Sweet dreams :) La vârsta de doar 9 ani, Mara a câștigat locul I la Concursul Național de Compoziție, categoria claselor I – IV, cu prima sa compoziție intitulată „Marșul soldaților de plumb”.

Aceasta e doar una din istorisirile făcute de Mara, în ziua aceea de vineri…

Mara, a fost o onoare să te cunosc pe tine și pe colegii tăi de la Centru. Sunteți un exemplu de voință, de putere, de energie, de viață – pentru noi toți!

“Noi oamenii ar trebui să ne vindecăm și nu copiii cu autism!”

Finalistă la Românii au Talent, Mara a încântat cu talentul ei, iar mai jos este una dintre piesele compuse de ea – Sweet Dreams, pe care Andra a ales să o “ecranizeze”:

sd

music energy (+clipping path, xxl)
About Life

Înregistrare, analiză, răbdare

Prima înregistrare, a doua înregistrare, a treia…

Începutul poveștii are legătură cu faptul că prietenul meu este programator și în prezent lucrează la o aplicație pentru autiști, pentru care avea nevoie de înregistrări cu o voce feminină. Așadar m-a rugat să-l ajut și eu încântată (să-i fiu de ajutor și ce-i drept îmi place și să mă aud vorbind :)) ) am acceptat rapid. Credeam că va fi floare la ureche și că toată “munca” va dura câteva minute. Nu a fost chiar așa…

În prima înregistrare se aude respirația, a doua înregistrare se termină brusc, în a treia nu e bună intonația. Și ideea era să fac înregistrări care să nu necesite editare. Ok… După multe înregistrări am terminat! Doar că am folosit o aplicație pe telefon care nu mi-a permis să descarc înregistrările, așadar a fost necesar să o iau de la capăt.

Acum că am terminat, efectiv mă dor mușchii feței! Știi setimentul acela când nu ești în “culmea fericirii” și primeși un telefon la care trebuie să răspunzi cu mult entuziasm și cu zâmbetul până la urechi? Și nu e vorba de ipocrizie aici, ci de a nu transmite starea ta mai puțin plăcută și altora. Așa mi s-a întâmplat și mie acum. De la atâtea duble, de la un moment dat mi-a pierit cheful, dar a trebuit să continui. Și nu degeaba se spune că e foarte important să zâmbim atunci când vorbim la telefon sau când vrem să înregistrăm un mesaj deoarece energia pe care o transmitem are puterea de a schimba starea de spirit a interlocutorului sau chiar ziua întreagă. Iar mie îmi place să transmit energie pozitivă și bănuiesc că și ție la fel. :)

Care-i învățătura/ideea (numește-o cum vrei) cu care am rămas eu în urma “simplei acțiuni făcute” și cu care vreau să rămâi și tu în urma povestioarei mele? Faptul că trebuie să avem răbdare pentru orice lucru care vrem să ne iasă bine. Acesta nu poate fi perfect de la început!

Am scris la un moment dat și un articol despre răbdare, în care am făcut “haz de necaz” (articolul îl găsești aici) . L-am scris într-un moment în care toată lumea îmi spunea să am răbdare cu mine, cu realizările pe care vreau să le am… Și acum mi-am adus aminte iar că cele două citate, clișeice de altfel, spun un mare adevăr: repetiția e mama învățării și nimeni nu s-a născut învățat. Ai răbdare când vrei să realizezi ceva și acordă importanță oricărui lucru mic pe care-l faci, deoarece nu doar din realizări mărețe avem de învățat, ci și din acțiuni mici (la fel cum învățăm și de la copii, nu doar de la adulți).

Acestea fiind spuse, îți las mai jos câteva înregistrări cu care m-am jucat eu, care par foarte simple de făcut, de altfel:

Între timp, mă pregătesc pentru mâine, deoarece voi fi prezentă la #scoalaflanco, despre care a scris și Chinezu aici (care de altfel va fi unul dintre oamenii pe care abia aștept să-i întâlnesc face to face). Abia aștept să aud povești despre cum să spun povești și poate învăț și cum să-mi structurez mai bine articolele și să nu mai sar de la o idee la alta (cum obișnuiesc de multe ori).

Mă bucur să ne auzim din nou! :)

 

Noapte bună,

sd

la șezătoare în Dezmir
About Life

La Șezătoare – Tradiții, dor și poale-n brâu

“Hei, vrei să vii la șezătoare sâmbătă?”

Cu gândul de a-mi petrece sâmbăta diferit am acceptat rapid invitația Ioanei de a merge împreună la șezătoarea domnească din Dezmir.

“Bună ziua. Oare ce trebuie să facem?” Când am ajuns acolo eram cam nedumerite. Chiar la intrare era atelierul de olărit și mulți oameni adunați în jurul său. La dreapta era o încăpere cu multe farfurii pictate și nepictate, acuarele și pensule care-și așteptau creativii să le mânuiască. Ne-am primit ecusoanele și am intrat într-o sală în care trebuia să zăbovim până la începerea evenimentului. “Puteți face cunoștință între voi” a spus una dintre organizatoare. “Mai așteptăm câteva persoane care ne-au anunțat că întârzie puțin și vom începe activitatea.”

Un moment prielnic de făcut poze. Înconjurată de războaie de țesut, de preșuri, țoale și perne, mi-am amintit de bunica mea dragă, care încă îmi păstrează la țară, într-un dulap, zestre pe când m-oi mărita. Nu știu ce voi face cu ele, deoarece sunt sigură că nu voi vrea să dorm într-un pat, peste multe pături și perne ca prințesa din povestea “Prințesa și bobul de mazăre”, însă când mă gândesc că au fost făcute de mâinile bunicii și străbunicii mele, peste mulți ani, vor fi printre cele mai de preț lucruri, care să-mi amintească de dragostea lor. Și-o să le păstrez decenii în dulapul cu zestre…

Gândurile mi-au fost întrerupte de o voce care ne anunța că “vom începe programul”. Aceeași doamnă care la început ne-a sugerat să ne împrietenim între noi. Câteva cuvinte despre Asociația pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale – ASDR, după care cuvântul le-a fost dat socăcițelor din sat:

Poveștile lor “de pe vremea în care era mai simplu cu relațiile” și în care “fetele de 18 ani erau considerate bătrâne” au destins atmosfera, pregătindu-ne pentru joc și voie bună.

După jocul din zona Someșului parcă aveam mai multă energie, numai bună ca să mi-o consum la ateliere. Și dacă acasă fug de cusut, la șezătoare m-am îndreptat direct către atelierul de cusături. Recunosc că mi-a atras atenția și creația din colțul acestui atelier: o vestă “transformată” pe care o veți vedea în pozele care urmează.

atelier cusături de la șezătoare

atelier cusături Dezmir

vestă transformată în atelierul de cusături

la șezătoare - atelierul de cusut

cos cu spor la șezătoare

opera mea de artă de azi de la șezătoare

Cu ajutorul acestui atelier am descoperit o altă modalitate de relaxare și totodată mi-am amintit cu dor de perioada în care făceam goblene alături de mama mea. Ea cosea într-o parte a camerei la carul cu boi, iar eu mă inițiam în ale goblenului cu coșul cu câini. Momente pe care, oricât aș vrea nu le mai pot avea, deoarece ziua parcă s-a scurtat și timpul liber (aproape inexistent) nu ne mai permite să stăm ore în șir împreună. Cu atât mai mult am apreciat ziua de azi!

Azi am avut tot timpul din lume, deconectată de oraș și agitație, într-un loc încărcat de tradiții, dor, povești nemuritoare și muuuuulte poale-n brâu.

Pe blogul Ioanei găsiți mai multe detalii despre ateliere și despre cum vă puteți înscrie pe viitor la acestea. Iar pentru cozonaci, pancove și plăcinte cu silvoință va trebui să vă deplasați în Dezmir, deoarece la cât au fost de gustoase, nu le-am mai lăsat din mână. Nici măcar pentru poze.

zestre

atelier de mestesuguri

fețe e perne țesute manual

atelier de cusut

palarie costum popular

laȘezătoare

cu Ioana la șezătoare

“La Șezătoarea Domnească îi așteptăm pe toți cei care își doresc un alt mod de a petrece o dupa-masă de sâmbătă, pe cei care doresc să se întoarcă la simplitate și la bucuria lucrurilor făcute manual.” Mesajul celor de la șezătoare a ajuns la mine și vreau să vi-l transmit și vouă. Nu uitați să vă bucurați de lucrurile simple ale vieții, iar cei care mai aveți bunici în viață, nu ezitați să-i întrebați despre tinerețile lor. E cel mai plăcut mod de a învăța istoria.

sd

iubirea
About Life

Iubirea și gravitația

Gravitația…toți știm povestea ei.

Teoria lui Newton le-a dat mult de furcă oamenilor de știință. Unde este gravitația?

Nu este ceva ce poți vedea sau atinge.

Nu este ceva ce poți pune la microscop sau să examinezi cu un telescop.
La 230 de ani după Newton, un angajat al biroului de brevete din Elveția și-a dat seama că oamenii de știință nu au pus întrebarea corectă. Nu vor găsi niciodată un obiect în toata imensitatea spațiului numit “gravitație”, pentru că, de fapt, gravitația nu este nimic altceva decât o formă a spațiului. Funcționarul, Einstein, a postulat că mărul nu cade pe sol din cauză că Pământul exercită vreo forță misterioasă asupra lui. Mărul cade pe sol deoarece urmărește liniile și curbele pe care gravitația le-a trasat în spațiu.

Unde este asemănarea dintre gravitație și iubire?
Iubirea nu poate fi reprezentată prin coloane și grafice așa cum putem face cu presiunea arterială sau ritmul cardiac.
Iubirea nu este o forță pe care un corp îl exercită unul asupra altuia.

Este chiar esența celor două corpuri.
Iubirea este cea care trasează liniile și curbele… Curba dorințelor noastre.

Textul de mai sus l-am extras dintr-unul din episoadele serialului “Masters of Sex”, deoarece mi-a atras atenția.

Pentru anul 2016, vă îndemn să nu uitați de esența din voi, din fiecare – iubirea! Iubirea ne face mai frumoși, mai buni, mai veseli, mai tineri!

sd

rabdare
About Life

Ce-o fi și cu răbdarea asta?

Răbdare. Răbdare. Răbdare

Ai nevoie de ea peste tot. Ce-o fi la ea așa important?

E la fel de prețuită ca un bună ziua, te rog, mulțumesc. Și e necesar s-o iei cu tine peste tot. Fie că ești la muncă de o lună, de trei sau de-un an, fie că ești la școală, la facultate, într-o relație, în vacanță sau în oraș cu prietenii, mereu există ceva pentru care trebuie să ai răbdare. Iar în acest caz, bunurilor materiale nu li se oferă exclusivitate. Sunt și ele adăugate pe o listă, însă în rangul superior se regăsesc încrederea, cunoașterea, recunoașterea, aprecierea, prietenia și de ce nu, iubirea.

Ai și tu notat pe listuța ta, ce vrei să primești din partea celorlalți sau ce vrei să obții în viața personală și profesională. În ce direcție s-o iei, cum să ajungi să fii atotcunoscător și alte ofuri.

Iar la sfârșit de săptămână/ lună, când tragi linie la tot… îți zici: Dar am avut răbdare până acum. Cât mai trebuie să aștept? Și realizezi că ești exact în situația “răbdătorilor” din imaginile de mai jos:

cu si despre rabdare

despre rabdare

vreau rabdare acum

 

sd

ganduri despre tine, mama
About Life

Gânduri de seară, către tine mamă

Azi a plouat iar. Îmi era dor de mirosul ploii, de liniștea care se așterne odată cu venirea ei. A fost o duminică perfectă pentru a o petrece în familie. Deși stau relativ aproape de locuința mamei, o văd cel mai des de două ori pe săptămână. Mi se pare că activitățile din viața cotidiană ne lasă din ce în ce mai puțin timp de petrecut în familie. Și cu fiecare săptămână ce trece, dragostea mamei e parcă tot mai mare. Îmi place să o văd veselă, mereu cu zâmbetul pe buze, optimistă, îndrăgostită. Și a trecut prin atâtea… Îmi aduc aminte că de multe ori am condamnat-o, am judecat-o pentru acțiunile ei, fără să mă gândesc că ea știe cel mai bine ce face și că o face spre binele meu și al fratelui meu. Ca orice mamă grijulie, de altfel. Oohh, și ce dor mi-era de îmbrățișările ei! De fiecare dată își strânge strâmt copilul la piept. Am crescut, dar în brațele ei sunt tot copilul mamei, căruia îi place să se alinte și care nu se ferește deloc să se copilărească. Bomboane gumate, jeleuri, ciocolată de casă, prăjituri, fiecare duminică devine mai dulce, deoarece mama se asigură că nu îi vor lipsi capsulele de energie, copilașului ei drag. Mă cuprinde iar și iar cu îmbrățișările ei calde, se uită la mine cu ochii ei blânzi și-mi spune “Acum ești femeie. Te rog nu te mai copilări atât.” Eu îi zâmbesc, îi confirm spusele, și-n timp ce mă adâncesc în prinsoarea ei, îi șoptesc la ureche “Știu. Doar că uneori mă satur să fiu tot adult…”.

sd

carti
About Life

Cartea vindecă!

Atunci când sunt supărată, dezamăgită, dar și când pur și simplu vreau să mă relaxez, de multe ori aleg să citesc, deoarece cartea vindecă. Într-un final, sfârșesc prin a scrie aici pe blog, pentru a împărtăși cu tine ceea ce simt, ce gândesc și pentru a mă ajuta pe mine să mă relaxez (deoarece am recunoscut de nenumărate ori că nu mă descurc prea bine la capitolul relaxare, însă cititul și scrisul îmi sunt prieteni de nădejde și încredere). Cu timpul poate o să devenim și noi, prieteni. :) Continue Reading

muntele rece 8.8
About Life

Muntele Rece – amintiri din copilărie!

Deconectează-te și fugi pe vârf de munte, la Muntele Rece!

De multe ori simt nevoia să mă deconectez de oraș, de civilizație, de tehnologie. Și unde aș putea să fac acest lucru decât pe un vârf de munte? Deconectarea mă ajută să mă relaxez, să-mi încarc bateriile, ca mai apoi să pot să-mi continui proiectele și activitățile zilnice cu mai multă eficiență, energie și cu aceeași pasiune și dăruire. Un week-end petrecut la munte, alături de persoane dragi este tot ce am nevoie! Prefer simplitatea locurilor și sinceritatea oamenilor, mai mult decât orice. Continue Reading

muzeul satului 5.1
About Life

Încarcă-te cu energia naturii la Muzeul Satului!

Muzeul Satului îți sună cunoscut?

De obicei, în week-end-uri, îmi place să stau departe de agitația orașului și să mă retrag în colțuri de natură nu prea “umblate” sau vizitate de om. Și zic “umblate” referindu-mă la locuri minunate peste care am dat în Cluj, fără să știu dinainte de existența lor. Și sunt aici, la doi pași!

Printre aceste locuri se numără și Muzeul Satului. După ce l-am vizitat, am întrebat persoane din Cluj de acest loc și nu știau sau uitaseră de existența lui, așadar de ce să mă aștept să știe turiștii? Într-adevăr, în comparație cu Muzeul Satului din Sibiu, e mult mai mic, însă e frumos și organizat. Continue Reading

3rinko
About Life

O enormitate de motive pentru care te iubesc!

2 ani. Și mulți o să mai vină. Experiențe noi. Confruntări noi. Acțiuni și învățături noi.

Am crescut, ne-am mai maturizat (NOT), dar obiceiurile noastre au rămas aceleași.

În fiecare dimineață mă trezești cu pupici,

Mă îmbrățișezi și mă întrebi unde-i locșorul meu.

Iar eu îmi așez capul pe pieptul tău, și tu mă săruți dulce pe frunte în timp ce mă învelești cu mâna ta.

Și stăm așa, încă 5 MINUTE … în fiecare dimineață, la fel. Continue Reading

Daiana
About Life

24 de ore

24 de ore de Florin Roşoga. Am primit această carte chiar de la Florin, acum câteva luni bune. I-am mulțmumit am răsfoit-o puțin și din cauza evenimentelor în care eram implicată în perioada respectivă nu mi-am făcut timp să citesc pagină cu pagină, să stau să o diger. Ironia e chiar faptul că eu am primit această carte, chiar când mă aflam într-o perioadă mai mereu în criză de timp. Cartea putea să-mi ofere soluții la rezolvarea problemei respective și eu doar am răsfoit-o. Continue Reading

ptblog
About Life

E iar luni!

Ți s-a întâmplat să te trezești dimineața plin(ă) de energie, plin(ă) de poftă de viață, de lucru, să-ți treacă prin cap o listă cu ce lucruri vei face în ziua respectivă, să ți se deruleze imagini ale activităților și întâlnirilor pe care le vei avea? Să vezi în câteva secunde, o zi întreagă? Și toate acestea înainte să te ridici din pat.

În următorul minut vrei să Continue Reading

12
About Life

Bariera de convingeri sau CUM să dresezi un elefant

Ai observant că de multe ori ne batem de propriile convingeri atunci când vrem să realizăm ceva? Vezi oameni în jurul tău care au reuşit să se împlinească pe plan profesional şi personal şi tu te întrebi “Eu oare de ce nu pot fi ca ei?” Întrebarea în sine, din start are tentă negativă care ascunde în spate convingeri sau temeri de-ale noastre pe care e necesar să le schimbăm. Întrebarea e “Pot să fiu ca ei? Cum şi ce trebuie să fac?” După ce îţi scrii pe o foaie exact ce vrei să faci cu viaţa ta, să-ţi scrii planurile de viitor pe termen scurt şi pe termen lung şi după ce începi efectiv să lucrezi în favoarea menirii tale, vei observa că lucrurile se vor aşeza în jurul tău şi ţi se vor clădi în faţă nişte scări pe care odată ce începi să le urci, nici nu realizezi cât de repede poţi avansa. Te uiţi în urmă şi-ţi dai seama că dacă acum două săptămâni ceva ţi se părea imposibil, acum ţi se pare doar ceva.

Mai jos găseşti o lectură bună pe această temă, o concluzie regăsită în cartea Abilităţi de comunicare de Allan & Barbara Pease: Continue Reading

scan20001
About Life

Exercițiu – Descoperă-ți valorile!

Ieri am făcut un exercițiu care m-a făcut să zâmbesc și care mi-a adus o satisfacție interioară imensă atunci când am observat că ceea ce îmi place mie cel mai mult să fac în fiecare zi este să impart iubire, să dăruiesc, să fiu motivație pentru ceilalți, inspirație, sursă de energie. Continue Reading

poza1
About Life

Urmează-ți propriul vis, nu al altuia

De ce e atât de dificil să luăm decizii? Vin momente când e necesar să pui în balanță tot ce ai trăit până în prezent, cu un viitor necunoscut. Ai nevoie de curaj și de forțe noi. Ai curaj, ai motivație, ai oameni dragi lângă tine care te susțin Continue Reading

About Life

Fără spațiu

Ce se întâmplă când rămânem fără spațiu în NOI?

De multe ori avem tendința să ținem în noi aspecte legate de viața noastră personală, probleme peste care credem că putem trece singuri. Chiar dacă familia, prietenii ne zic mereu să le spunem „ce ne doare” și oarecum în interiorul nostru știm că sunt persoane de încredere care ne-ar asculta, ne-ar înțelege și poate cel mai important, nu ne-ar judeca, ceva ne oprește să vorbim. Continue Reading

961556_832722440121128_1716003830_n
About Life

Nu vorbi despre fericire. Trăiește-o!

Cât de importantă consideri că este fericirea în viața ta? Ce crezi că trebuie să faci pentru a fi fericit? Aud de multe ori spunându-se „oare voi fi și eu vreodată fericit”? „Oare va veni vreodată momentul în care să pot spune sunt fericit”?
Dacă ești printre acele persoane, îți spun eu când: când nu-ți vei mai plânge de milă. Fericirea nu este o etapă a vieții peste care treci sau pe care o aștepți să vină și nici ceva spre care să tinzi. Nu o poți compara cu o funcție înaltă din compania preferată, cu o casă sau cu orice altceva de acest gen. Nici măcar nu poate fi cuantificată.
Continue Reading

What is happiness question
About Life

Cardiograma fericirii. Expertize eronate

Care consider eu că este una dintre preconcepţiile pe care majoritatea oamenilor au înlocuit-o cu un fel de „viaţa ideală”? Care mi se par asemănările dintre indivizi? Majoritatea spunem că suntem diferiţi, însă tot aceeaşi majoritate vedem viaţa din acelaşi unghi. Unghiul despre care vreau să vorbesc are exact legătură cu tema abordată şi anume prejudecata.
Continue Reading