About Life

Fără spațiu

Ce se întâmplă când rămânem fără spațiu în NOI?

De multe ori avem tendința să ținem în noi aspecte legate de viața noastră personală, probleme peste care credem că putem trece singuri. Chiar dacă familia, prietenii ne zic mereu să le spunem „ce ne doare” și oarecum în interiorul nostru știm că sunt persoane de încredere care ne-ar asculta, ne-ar înțelege și poate cel mai important, nu ne-ar judeca, ceva ne oprește să vorbim. Poate ești și tu în această situație sau poate ți-ai făcut o impresie despre acest gen de persoane. Sau poate te gândești că astfel de persoane vor doar să pară curajoase, fără pată în ochii celorlalți. Cu trecerea anilor am învățat să nu mai judec persoane indiferent de cum sunt ele sau de cum vor să pară. Până la urmă toți purtăm măști și toți suntem pe această lume actori. Minunați actori… Și ca un bun actor, de multe ori poate vrem să plângem dar rolul nu ne permite, vrem să ne descărcăm prietenilor, dar apare aceeași situație, vrem să ne descărcăm de toate, dar apare acel ceva. Acel ceva care ne spune să ne jucăm rolul mai departe, fără să-l compromitem. Oare este sănătoasă această situație pentru noi? Oare în momentul în care tot adunăm diverse în noi și nu le transmitem mai departe, oare la un moment dat nu vom exploda? Gândește-te că într-o camera tot aranjezi cutii, peste cutii, peste cutii. La un moment dat tot spațiul din camera respectivă se diminuează până în momentul în care nu mai poți deschide ușa din cauza cutiilor. Acum aceeași situație compar-o cu corpul tău. Ce se întâmplă când ținem tot în noi? Ce se întâmplă când rămânem fără spațiu? După mulți ani apare ceva pe care majoritatea oamenilor o consideră o stare de spirit trecătoare și căreia nu-i prea acordă atenție: depresia. Ea nu e o simplă stare de spirit. E greu de recunoscut, dar trebuie acceptată așa cum e – o “tulburare a sănătății” care trebuie tratată de un specialist. Ce am găsit despre acest subiect se regăsește aici sau aici, însă în toate articolele sunt specificate doar cauze și simptome. Mi-ar fi plăcut să citesc mai multe, să găsesc soluții, nu doar cauze. Un depresiv își cunoaște simptomele, dar oare nu caută soluții?

Ce soluție văd eu la această problemă?

Îmi aduc aminte că anul acesta, la Zen Fest, unul dintre speakeri a spus că “vindecarea începe cu tine” și a dat și un exemplu. Câți dintre noi cunoaștem oameni care au aflat că au cancer și în loc să se comporte ca niște legume au ales să râdă în fiecare zi și să se bucure de zilele rămase. Ian Ramon (speakerul) spunea că un om dacă râde timp de trei luni, în fiecare zi câte o jumătate de oră cel puțin, se vindecă. Nu știu dacă e dovedit științific acet lucru (am uitat să întreb), dar știu că RÂSUL FACE BINE. Și din experiență pot afirma că râsul vindecă. În primul rând te înviorează, îți dă energie și poftă de viață, te face să fii optimist și să te simți fericit. Și e atât de simplu să râzi. De ce nu s-ar aplica acest tratament și la persoanele depresive? E adevărat- nu am cum să dețin adevărul absolut al acestui subiect. Dar ce știu cu siguranță este faptul că există pe lumea asta persoane minunate, iubitoare, deștepte, frumoase, comunicative chiar, dar care din bunătatea lor și din dorința de a nu-l îngreuna pe celălalt cu probleme personale, preferă să fie buni ascultători, decât vorbitori. Ce putem face noi pentru noi dacă ne aflăm în această situație sau pentru persoane de lângă noi care se află în această situație? Un gest simplu care te/îl va ajuta enorm: fă-o să râdă, fă-o să zâmbească, fă-o să prindă încredere și curaj, fii sincer, iubește-o și îmbrățișeaz-o! Și adu-ți aminte că este o persoană minunată! Aceste gesturi mici, chiar dacă nu o vor vindeca pe moment și chiar dacă nu vor înlocui medicamentația, cu siguranță gesturile tale vor avea efecte benefice pe termen îndelungat. Și ia-o ușor! Încetul cu încetul va începe să prindă încredere și curaj. Până la urmă nici ea nu știe de ce s-a comportat așa față de ea și de când a început acest proces (care a fost momentul în care a căzut de la simple momente de supărare la o tulburare)! La un moment dat, persoana respectivă își va da seama că destăinuirea îi va face bine și ei și relației voastre (de prietenie).

Să râdem și să iubim/să ne iubim,

sd

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply